De multe ori, doar pentru că ni s-a tot repetat ceva, ajungem să credem acel ceva ca fiind un adevăr incontestabil. Dar când alegem să privim la o situaţie din perspective diferite, căpătăm noi înțelegeri şi, implicit, schimbăm modul în care ne raportăm la acea situaţie.

La o astfel de perspectivă diferită, asupra raportului de cauzalitate frig-viroză, vă invit în cele ce urmează.

Medicina tradițională chineză ne învață că între emoții și organe este o importantă legătură. Excesul, sau dimpotrivă, reprimarea unor emoții vulnerabilizează, în timp, organul care are legătură cu acea emoție. Dar și un organ neechilibrat poate determina manifestarea intensă a emoțiilor ce sunt în directă conectare cu el. 

În medicina tradițională chineză, zona rinichilor reprezintă sediul fricii. Vremea rece, friguroasă, caracteristică zilelor de iarnă, face ca rinichii să fie mai predispuși la dezechilibre, mai ales dacă nu le acordăm atenție și nu-i susținem. Ori niște rinichii mai puțin echilibrați, mai slăbiți, ne fac să fim mai vulnerabili la a trăi stări de anxietate, de frică, de nelinişte.

 Frica, emoție legată de prezența unui pericol, face ca în corp să fie descărcați, de către glandele suprarenale, hormoni de stres. Rolul acestor hormoni este să ne ajute să facem față stresului la care suntem supuși. Așa se face că, anumite organe și procese, considerate foarte importante în adaptarea noastră la stres, capătă prioritate, în timp ce altele, considerate mai puțin importante supraviețuirii în fața pericolului, sunt private de “atenție” și de energie și își încetinesc funcțiile. Astfel de procese “neimportante” pentru corp în faza de pericol (frică) sunt, printre altele, digestia și eliminarea reziduurilor.

Știi, nu-i așa, că un rol major în  eliminarea deșeurilor din corp îl are sistemul limfatic. El este “sistemul nostru de canalizare”. Limfa , fluid vâscos și grăsos, preia și conduce spre exterior cantități uriașe de reziduuri celulare și toxine, care sunt acide. Acestea sunt eliminate la exterior prin intermediul rinichilor, a pielii și a intestinelor. Doar că, uneori, se întâmplă ca aceste porți de eliminare să nu funcționeze cum trebuie, sau cantitatea de deșeuri ce trebuie eliminate să fie prea mare. Și atunci se produce retenția acestora. Apare încărcarea sistemului limfatic (congestia limfatică).

Când încărcătură de deșeuri devine prea mare, corpul se vede nevoit să mai facă câte o curățenie – răceală, sinuzită, indigestie, infecție urinară- care să-i permită să funcționeze în continuare.

Astfel, el deschide ”supapa de prea plin”, în mod forțat, când te aștepți mai puțin.

Asta se întâmplă când “răcim”, când facem câte o viroză.

Mulți consideră că venirea frigului este determinantă pentru apariția virozelor. Consideră frigul răspunzător de instalarea răcelilor.

Realitatea este că aerul rece are calitatea de a alcaliniza.

 Un organism în care există mult mucus (substanță produsă de  corp pentru a se apăra de  factori iritanți, acizi) intrând în contact cu un mediu intens alcalin – cum este aerul rece – își amplifică procesul de curățare. Este, deci, o bună oportunitate pentru corp să scape de ceva care nu-i trebuie.

Prin urmare, tusea, mucii, strănutul, urinarea frecventă, sau chiar indigestiile sunt eliminări de astfel de reziduuri și țesuturi moarte. Sunt doar reacții normale prin care corpul se apără și se curăță. 

Nu frigul și curenții de aer rece sunt “cauza” virozelor. Ei reprezintă doar factori favorizanți. Cauza o reprezintă starea de încărcare a sistemului limfatic în care ne aflăm.

Apariția unor simptome în diferite părți ale corpului ne arată, de fapt, care este zona cea mai încărcată din corp, unde “dă pe dinafară”.

Suntem învățați că virușii, bacteriile, ciupercile, aceste microorganisme cu care venim în contact, sunt răspunzătoare de îmbolnăvirea noastră. De fapt ei doar își fac treaba. Sunt “gunoierii” din corpul nostru și din natură, în general. Ei apar și se înmulțesc acolo unde există materie care se degradează, deci, acolo unde este hrană pentru ei. Căci, ceea ce nu mai folosește corpului, fie se elimină, fie este descompus de către microbi în elementele constituente și este folosit de către ei, drept hrană, ca un mecanism de “reciclare” a materiei în natură.

Și noi credem că “am luat” vreun virus și din cauza lui ne-am “îmbolnăvit”. Pe de o parte ei sunt acolo pentru că au găsit teren propice, au găsit hrană şi un nivel de vibraţie al corpului, scăzut, pe de altă parte, ne şi servesc. Descompun mucusul, care este o materie vâscoasă, pentru a putea fi eliminat. Ne ajută în procesul de detoxifiere care are loc în mod natural în organismul nostru.

Prin urmare, nu e cazul să ne temem de viroze. Ele reprezintă o modalitate a corpului de a se autocurăța.

De aceea, atitudinea indicată, este să-l sprijinim în efortul pe care-l face, ba chiar să-l ajutăm să-și facă treaba, mai repede şi mai uşor, nu să să-l “blocăm” și mai mult. Dacă tratăm viroza cu substanțe chimice (medicamente) doar pentru că nu ne simțim confortabil cu diversele simptome, întrerupem acest proces de detoxifiere, băgăm, de fapt, “mizeria sub preș”. Astfel toxinele se vor acumula și mai mult în corp.

Organismul are nevoie, în medie, de 5 – 7 zile să se curățe eficient de deșeurile adunate în timp prin mâncat haotic, prin nopți pierdute, sau perioade lungi de stres și suprasolicitare. De aici și butada medicală ”Orice răceală trece în 7 zile cu tratament și într-o săptămână, fără”.

Pentru a ne susține corpul să îndepărteze mucusul și, odată cu el, ceea ce nu-i mai servește, putem apela în primul rând la metode simple, pe care fiecare dintre noi le poate face acasă:

– Alimentație cât mai simplă, din care proteinele (animale sau vegetale) să lipsească aproape complet deoarece corpul consumă multă energie pentru digestia lor, iar reziduurile pe care acestea le produc  îngreunează și mai mult filtrarea renală. De altfel, în mod natural, cei bolnavi nu au pofta de mâncare.

Corpul, în  inteligența sa, încearcă  să-și folosească  energia pentru a se curăţa.

În lumina celor spuse, este recomandabil să ne ascultăm corpul și să-i dăm hrană ușor de digerat, care să-i furnizeze rapid energia de care are nevoie și care produce puține deșeuri. Mai concret cât mai multe fructe și legume.

– Hidratare din belșug cu sucuri proaspete din citrice, ceaiuri calde, supe cremă din legume – este exact ceea ce are nevoie corpul în această perioadă.

– Odihnă, relaxare, somn, căci rinichii elimină reziduurile în repaus, mai ales în timpul somnului. În mod natural, în perioada în care suntem răciți nevoia noastră de somn crește. Corpul ne transmite un mesaj şi e foarte indicat să îl ascultăm.  Acordându-ne timp pentru odihnă și somn, fără să “ducem boala pe picioare”, practic ajutăm și susținem rinichii.

– Băi la picioare cu apă fierbinte și sare grunjoasă, neiodată, aplicarea de ventuze, frecțiile spatelui cu diverse soluții (spirt, carmol, etc) sunt leacuri din vechime, dar care se dovedesc eficiente. Drenajul limfatic al spatelui va descongestiona limfa din zona superioară a corpului, iar starea de sănătate se va îmbunătăți.

– Inhalațiile cu uleiuri esenţiale în cazul nasului înfundat, dar și a tusei sunt de mare ajutor. Înmoaie mucozitățile care vor fi mai ușor eliminate prin tuse sau suflatul nasului.

Cum ne mai putem susține imunitatea și conferi organismului un surplus de energie și putere? Prin tratamente naturale: gemoderivate, tincturi fitoterapice sau remedii homeopate.

Ce e de reținut în final? 

Virozele nu reprezintă ceva de care să ne temem.

Haideţi să privim partea bună a situaţiei (a virozei) – corpul se curăță. Și să ne bucurăm, căci asta înseamnă că mecanismele naturale de detoxifiere funcționează.

Acest mod de a privi lucrurile ne ajută să trecem peste neplăcerea provocată de viroze, peste starea proastă și secrețiile enervante și să fim recunoscători corpului că prin aceste secreții elimină ce nu-i mai folosește și, astfel, își recapătă starea de bine.